copili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPILÍ, copilesc, vb. I.
Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili
2. – Din
copil2.copili (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copilí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. copilésc, imperf. 3
sg. copileá; conj. prez. 3
să copileáscăcopili (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPILÍ, copilesc, vb. I.
Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili
2. — Din
copil2.