copeică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPÉICĂ, copeici, s. f. Moneda divizionară cu valoarea unei sutimi dintr-o rublă. – Din
rus. kopeika.copeicăCOPÉICĂ, copéici, s. f. Moneda divizionară cu valoarea unei sutimi dintr-o rublă sau grivnă. (din rus.
kopeĩka < rus. medie
kopeika (probab. > ucr.
kopiyka) <
kopie = suliță (după reprezentarea unui călăreț înarmat cu o suliță de pe monezile bătute la Moscova, după cucerirea Novgorodului în 1478)) [et.
AHDEL]
copeică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)copéică (copéici), s. f. – Sutime de rublă rusească. –
Var. capeică. Rus. kopejka (
sec. XVIII). –
Var. reproduce pronunțarea rusească.
copeică (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPÉICĂ s. f. momeală divizionară, a suta parte dintr-o rublă. (< rus.
kopeike)
copeică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copéică (-pei-) s. f.,
g.-d. art. copéicii; pl. copéicicopeică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)copeică f. bănuț rusesc în valoare de vr’o 4 centime.
copeică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPÉICĂ, copeici, s. f. Monedă divizionară cu valoarea unei sutimi dintr-o rublă. — Din
rus. kopeika.copeĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)copéĭcă, V.
capeĭcă.