coperiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPERÍȘ, coperișuri, s. n. (
Înv. și
pop.) Acoperiș. –
Coperi (
înv. „a acoperi” <
lat.) +
suf. -iș.coperiș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)coperíș, coperíșuri, s.n. (înv. și pop.)
1. acoperiș, acoperământ, învelitoare, înveliș.
2. îmbrăcăminte.
3. (fig.) capac (la oală), fedeu, pocriș.
coperiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coperíș (
reg.)
s. n.,
pl. coperíșuricoperiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coperiș n. acoperiș (poetic):
pe sub înalte coperișuri AL.
coperiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPERÍȘ, coperișuri, s. n. (
Înv. și
pop.) Acoperiș. —
Coperi (
înv. „a acoperi” <
lat.) +
suf. -iș.