coperi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)coperí, cóper, vb. IV (pop.)
1. a acoperi.
2. a ascunde privirilor, a face să dispară.
3. a ocroti, a proteja.
4. a împiedica, a opri.
coperi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coperí (-r, -ít), vb. –
1. A acoperi. –
2. A ascunde, a trece sub tăcere. –
3. A garanta, a-și asuma responsabilitatea. –
4. (
Refl.) A se acoperi, a-și pune pălăria. –
Var. acoperi. –
Mr. (a)coapir, megl. cupirés, istr. coper(esc)u. Lat. coŏpĕrῑre (Pușcariu 395; Candrea-Dens., 307 și 309; REW 2205; DAR);
cf. vegl. koprer, it. coprire, prov.,
cat. cobrir, fr. couvrir, sp.,
port. cubrir. Var. acoperi, cu
a- protetic, are o circulație cel puțin asemănătoare. –
Der. (a)coperire, s. f. (acțiunea de a acoperi; garanție, cauțiune);
(a)coperiș, s. n. (partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire);
(a)coperitoare, s. f. (capac);
(a)coperitor, s. m. (persoană care acoperă, care ține ascuns);
(a)coperămînt, s. n. (acoperiș),
mr. acupirămintu, megl. cupirimint, este fără îndoială un reprezentant direct al
lat. coŏpĕrῑmentum (Diez,
Gramm., I, 11; Pușcariu 396; Candrea-Dens., 388; REW 2204; Byhan 46; DAR);
cf. it. coprimento, cat. cobriment.coperì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coperì: (poetic) a acoperi:
vărsând văpaie lină ce lumea coperea AL. [Lat. COOPERIRE].