copcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓPCĂ1, copci, (
4)
copce s. f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig și un inel), folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții.
2. Agrafă pentru învelitori în construcție.
3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul unei alte piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. [
Var.: (
reg.)
cópcie s. f.] – Din
bg. kopce.