copastie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPÁSTIE, copastii, s. f. Bordură de lemn sau de metal montată la partea superioară a parapetului sau a balustradei bordajelor unei nave. – Din
ngr. kupastí.copastie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)copastíe (-íi), s. f. – Bord, coastă.
Ngr. ϰουπαστή (Scriban,
Arhiva, 1914, 133; Gáldi 167),
cf. tc. küpește.copastie (Dicționaru limbii românești, 1939)copastie f. (ngr.
kupasti, d. turc.
kö- și
küpešte).
Dun. Balustrada (parapetu) punțiĭ unuĭ bastiment (ChN. I, 4, 113 și 159). V.
slaĭ, usnă, banda.copastie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copástie (-ti-e) s. f.,
art. copástia (-ti-a), g.-d. art. copástiei; pl. copástii, art. copástiile (-ti-i-)copastie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPÁSTIE, copastii, s. f. Bordură de lemn sau de metal montată la partea superioară a parapetului sau a balustradei bordajelor unei nave. — Din
ngr. kupastí.