copan - explicat in DEX

copan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COPÁN, copane, s. n. (Reg.) Șold, coapsă (de animal). – Din bg. kopan.

copan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
copán, copáne, s.n. (reg.) 1. șold, coapsă de pasăre sau de miel. 2. pisălog (pentru usturoi).

copan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
copán (copáne), s. n. – 1. Pisălog de piuliță. – 2. Pulpă, copan. – Mr. copan, megl. cupan. Bg. kopan (DAR) sau gr. și ngr. ϰάπανον.

copan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COPAN, oraș precolumbian, centru religios al Imperiului Maya, întemeiat potrivit tradiției la c. 469, în NE Hondurasului de astăzi. Cercetările arheologice au degajat monumentale construcții destinate observațiilor astronomice, înconjurate de construcții civile. Abandonat în sec. 9.

copan (Dicționaru limbii românești, 1939)
copán n., pl. e (bg. kópan, maĭ, cĭocan, dim. kópanče, copan; alb. kopán, ngr. și vgr. kópanon, pisălog). Munt. ș. a. Cotoĭ, picĭor (șold) de pasăre friptă (BSG. 1022. 163). – Și copană, pl. e.

copan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
copán (pop.) s. n., pl. copáne

copan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
copan n. șold de pasăre. [Cf. bulg. KOPAN, pisălog (de unde coapsă, după analogia formei)].

copan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COPÁN, copane, s. n. (Pop.) Șold, coapsă (de animal). — Din bg. kopan.