copăiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COPĂÍȚĂ,copăițe, s. f. Diminutiv al lui copaie. – Copaie + suf. -iță.
copăiță(Dicționaru limbii românești, 1939) copăíță f., pl. e. Copaĭe mică.
copăiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) copăíță (reg.) s. f., g.-d. art. copăíței; pl. copăíțe
copăiță(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) copăiță f. teica morii.
copăiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COPĂÍȚĂ,copăițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui copaie. — Copaie + suf. -iță.