coordona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COORDONÁ, coordonez, vb. I.
Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. [
Pr.:
co-or-] – Din
fr. coordonner.coordona (Dicționar de neologisme, 1986)COORDONÁ vb. I. tr. A pune de acord, a aranja părțile unui tot potrivit anumitor relații sau unui anumit scop. [Pron.
co-or-, p.i.
-nez, var.
coordina vb. I. / < fr.
coordonner, cf. it.
coordinare].
coordona (Marele dicționar de neologisme, 2000)COORDONÁ vb. tr. a pune de acord părțile unui tot; a îndruma în sens unitar o serie de activități. (< fr.
coordonner)
coordona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coordoná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
coordoneázăcoordona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COORDONÁ, coordonez, vb. I.
Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. — Din
fr. coordonner.coordonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coordonà v. a pune în ordine, a dispune după anumite raporturi.