cooperator - explicat in DEX

cooperator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. – Din fr. coopérateur.

cooperator (Dicționar de neologisme, 1986)
COOPERATÓR, -OÁRE s.m. și f. Membru al unei cooperative. // adj. Care cooperează. [Cf. fr. coopérateur].

cooperator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COOPERATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (membru) al unei cooperative. (< fr. coopérateur)

cooperator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cooperatór, -oáre adj. și s. (lat. cooperator). Care cooperează.

cooperator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cooperatór s. m., pl. cooperatóri

cooperator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cooperator m. cel ce cooperează.

cooperator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COOPERATÓR, -OÁRE, cooperatori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă. — Din fr. coopérateur.