cooperativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COOPERATÍV, -Ă, cooperativi, -e, adj. Care cooperează; binevoitor. – Din
fr. coopératif.cooperativ (Dicționar de neologisme, 1986)COOPERATÍV, -Ă adj. Cooperatist. ♦ (
Rar) Care cooperează, binevoitor. [< fr.
coopératif].
cooperativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)COOPERATÍV, -Ă adj. care cooperează; binevoitor. (< fr.
coopératif)
cooperativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*cooperatív, -ă adj. (d.
cooperat cu sufixu
-iv; fr.
-atif). Care are de scop o cooperațiune:
societate cooperativă.cooperativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cooperativ a. care face ca opintirile tuturor celor interesați să contribue la îmbunătățirea fiecăruia:
societate cooperativă.cooperativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COOPERATÍV, -Ă, cooperativi, -e, adj. Care cooperează; binevoitor. — Din
fr. coopératif.