cooperatist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COOPERATÍST, -Ă, cooperatiști, -ste, adj. Care ține de cooperație, privitor la cooperație; care activează în cooperație; care are caracterele cooperației. – Din
cooperație.cooperatist (Dicționar de neologisme, 1986)COOPERATÍST, -Ă adj. Care ține de cooperație; propriu cooperației; care activează în cooperație; cooperativ. [<
cooperat +
-ist].
cooperatist (Marele dicționar de neologisme, 2000)COOPERATÍST, -Ă adj. referitor la cooperație; propriu cooperației. (< cooperaț/ie/ + -ist)
cooperatist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cooperatíst adj. m.,
pl. cooperatíști; f. cooperatístă, pl. cooperatístecooperatist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COOPERATÍST, -Ă, cooperatiști, -ste, adj. Care ține de cooperație, privitor la cooperație; care activează în cooperație; care are caracterele cooperației. — Din
cooperație.