cooperare - explicat in DEX

cooperare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COOPERÁRE, cooperări, s. f. Faptul de a coopera; muncă în comun, cooperație (1); conlucrare. – V. coopera.

cooperare (Dicționar de neologisme, 1986)
COOPERÁRE s.f. Acțiunea de a coopera și rezultatul ei; colaborare, conlucrare. [< coopera].

cooperare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COOPERÁRE s. f. faptul de a coopera. ◊ conlucrare a unor persoane, unități economice sau țări în producerea sau desfacerea anumitor produse, în cercetarea științifică și tehnică etc. (< coopera)

cooperare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cooperáre s. f., g.-d. art. cooperắrii; pl. cooperắri

cooperare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COOPERÁRE, cooperări, s. f. Faptul de a coopera; muncă în comun, cooperație (1); conlucrare. — V. coopera.