coocupant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COOCUPÁNT, -Ă, coocupanți, -te, s. m. și
f. Persoană care ocupă un loc, împreună cu una sau mai multe persoane. – Din
fr. coocupant.coocupant (Dicționar de neologisme, 1986)COOCUPÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care ocupă (ceva) împreună cu una sau mai multe persoane. [Pron.
co-o-. / cf. fr.
cooccupant].
coocupant (Marele dicționar de neologisme, 2000)COOCUPÁNT, -Ă s. m. f. cel care ocupă un loc împreună cu altcineva. (< fr.
cooccupant)
coocupant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COOCUPÁNT, -Ă, coocupanți, -te, s. m. și
f. Persoană care ocupă un loc, împreună cu una sau mai multe persoane. — Din
fr. coocupant.