contășel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CONTĂȘÉL,contășele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui contăș (2). – Contăș + suf. -el.
contășel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) contășél (reg.) s. n., pl. contășéle
contășel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CONTĂȘÉL,contășele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui contăș (2). — Contăș + suf. -el.