contrarevoluționar - explicat in DEX

contrarevoluționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă, contrarevoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la contrarevoluție, care aparține contrarevoluției. 2. S. m. și f. Adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționnâĭ.

contrarevoluționar (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj. Care este împotriva revoluției. // s.m. și f. Partizan, adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Cf. fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționer].

contrarevoluționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al contrarevoluției. (< fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrerevoliuționer)

contrarevoluționar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contrarevoluționár, -ă adj. și s. (fr. contre-révolutionnaire). Agent, partizan al uneĭ contrarevoluțiunĭ.

contrarevoluționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contrarevoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. contrarevoluționári; adj. f., s. f. contrarevoluționáră, pl. contrarevoluționáre

contrarevoluționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă, contrarevoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la contrarevoluție, care aparține contrarevoluției. 2. S. m. și f. Adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționnâĭ.