contrarevoluție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAREVOLÚȚIE, contrarevoluții, s. f. Acțiune organizată, de forțele înlăturate de la putere, cu scopul restaurării vechii puteri. – Din
fr. contre-révolution, rus. kontrrevoliuțiia.contrarevoluție (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAREVOLÚȚIE s.f. Luptă împotriva unei mișcări revoluționare, a unei revoluții. [După fr.
contre-révolution, rus.
kontrrevoliuțiia].
contrarevoluție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAREVOLÚȚIE s. f. mișcare organizată, reacționară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluție, în scopul restaurării vechii puteri de stat. (< fr.
contre-révolution)
contrarevoluție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrarevolúție (-ți-e) s. f.,
art. contrarevolúția (-ți-a), g.-d. art. contrarevolúției; pl. contrarevolúții, art. contrarevolúțiile (-ți-i-)contrarevoluție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAREVOLÚȚIE, contrarevoluții, s. f. Mișcare politică și socială care vizează distrugerea, anularea rezultatelor unei revoluții. — Din
fr. contre- révolution, rus. kontrrevoliuțiia.