contraprobă - explicat in DEX

contraprobă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAPRÓBĂ, contraprobe, s. f. Probă suplimentară, efectuată atunci când o probă de încercare nu dă rezultate concludente. – Contra¹ + probă.

contraprobă (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAPRÓBĂ s.f. Probă suplimentară folosită atunci când o probă de încercare nu dă rezultate concludente. [< contra + probă, după fr. contre-épreuve].

contraprobă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRAPRÓBĂ s. f. probă pentru a verifica o alta, care nu a dat rezultatele concludente. (după fr. contre-épreuve)

contraprobă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contrapróbă f., pl. e (după fr. contre-épreuve). Probă care se scoate după o stampă tipărită de curînd saŭ după un desemn [!] cu creĭonu. Într´o adunare, votare a doua oară p. a verifica prima votare.

contraprobă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contrapróbă (-tra-pro-) s. f., g.-d. art. contrapróbei; pl. contrapróbe

contraprobă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAPRÓBĂ, contraprobe, s. f. Probă suplimentară, efectuată atunci când o probă anterioară nu dă rezultate concludente. — Contra¹- + probă.