contraoctavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAOCTÁVĂ, contraoctave, s. f. Cea mai gravă și mai profundă dintre octave. [
Pr.:
-tra-oc-] – Din
fr. contre-octave.contraoctavă (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAOCTÁVĂ s.f. (
Muz.) Cea mai gravă și mai profundă dintre octave. [Cf. fr.
contreoctave].
contraoctavă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAOCTÁVĂ s. f. (muz.) cea mai gravă și mai profundă dintre octave. (< fr.
contreoctave)
contraoctavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contraoctávă s. f.,
g.-d. art. contraoctávei; pl. contraoctávecontraoctavă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAOCTÁVĂ, contraoctave, s. f. Cea mai gravă și mai profundă dintre octave. [
Pr.:
-tra-oc-] — Din
fr. contre-octave.