contractil - explicat in DEX

contractil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRACTÍL, -Ă, contractili, -e, adj. (Med.) Contractabil. – Din fr. contractile.

contractil (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRACTÍL, -Ă adj. Care se poate strânge, contracta; contractibil. [< fr. contractile].

contractil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRACTÍL, -Ă adj. capabil de a se contracta (II). (< fr. contractile)

contractil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contráctil, -ă adj. (lat. con-, împreună, și tractilis, care se trage. V. retractil). Fiziol. Care se poate contracta (strînge): fibra mușchilor e contráctilă. – Fals -tíl (fr. contractile).

contractil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contractíl adj. m., pl. contractíli; f. contractílă, pl. contractíle

contractil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contractil a. Med. susceptibil de contracțiune.

contractil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRACTÍL, -Ă, contractili, -e, adj. (Med.) Contractabil. — Din fr. contractile.