contractare - explicat in DEX

contractare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRACTÁRE, contractări, s. f. Acțiunea de a (se) contracta și rezultatul ei. – V. contracta.

contractare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRACTÁRE¹ s.f. Acțiunea de a contracta¹ [în DN]. ♦ Formă de achiziționare bazată pe contracte. [< contracta¹ – în DN].

contractare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRACTÁRE² s.f. Acțiunea de a (se) contracta² [în DN] și rezultatul ei; contracție. [< contracta² – în DN].

contractare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contractáre s. f., g.-d. art. contractắrii; pl. contractắri

contractare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRACTÁRE, contractări, s. f. Acțiunea de a (se) contracta și rezultatul ei. – V. contracta.