contractant - explicat in DEX

contractant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRACTÁNT, -Ă, contractanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) care încheie un contract, care se angajează prin contract față de cineva. – Din fr. contractant.

contractant (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRACTÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care face, care încheie un contract. [Cf. fr. contractant].

contractant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRACTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care încheie un contract. (< fr. contractant)

contractant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ.

contractant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contractánt adj. m., s. m., pl. contractánți; adj. f., s. f. contractántă, pl. contractánte

contractant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contractant a. care contractează: părțile contractante.

contractant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRACTÁNT, -Ă, contractanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) care încheie un contract, care se angajează prin contract față de cineva. — Din fr. contractant.