contracta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRACTÁ, contractez, vb. I.
I. Tranz. 1. A încheia un contract.
2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊
Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta.
3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală...
II.1. Tranz. și
refl. A(se) strânge, a (se) zgârci.
2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din
fr. contracter, lat. contractare.contracta (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRACTÁ1 vb. I. tr. 1. A încheia un contract, o convenție juridică.
2. A lua asupră-și; a se îndatora la... ◊
A contracta o datorie = a se împrumuta.
3. A se îmbolnăvi de..., a lua (o boală). [< fr.
contracter, cf. lat.
contrahere, contractus].
contracta (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRACTÁ2 vb. I. 1. tr., refl. (
Despre mușchi) A (se) strânge, a (se) zgârci.
2. refl. (
Despre metale și alte materiale) A-și micșora dimensiunile. [P.i. 3
-tă. / < fr.
contracter, cf. lat.
contrahere, contractus – a strânge].
contracta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRACTÁ vb. I. tr. 1. a încheia un contract. 2. a lua asupra sa o obligație. ♦ a ~ o datorie = a se împrumuta. 3. a se îmbolnăvi de... II. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci. II. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. (< fr.
contracter, lat.
contrahere)
contracta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contractá1 (a ~) (a încheia un contract, a-și asuma, a se molipsi)
vb.,
ind. prez. 3
contracteázăcontracta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contractá2 (a ~) (a micșora, a strânge)
vb.,
ind. prez. 3
contráctăcontractà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contractà v.
1. a face un contract sau convențiune cu cineva:
a contracta o alianță; 2. a fi atins de o boală, a-și însuși apucăturile (mai ales rele), a face datorii;
3. a strânge cu putere:
a contracta mușchii; 4. a micșora volumul cu apropierea părților:
frigul contractează, căldura dilată; 5. a reuni două vocale sau două silabe spre a forma una singură:
nu ai se contractă în
n’ai.contracta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRACTÁ, contractez, vb. I.
I. Tranz. 1. A încheia un contract.
2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊
Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta.
3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală...
II. 1. Tranz. și
refl. A (se) strânge, a (se) zgârci
2.
2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. — Din
fr. contracter, lat. contractare.