contracciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRACCÍU, -IE, contraccii, s. m. și
f. (
Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. –
Contract +
suf. -giu.contracciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contraccíu (
înv.)
s. m.,
art. contraccíul; pl. contraccíi, art. contraccíii (-ci-ii)contracciu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contracciu m. cel ce face un contract.
contracciu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRACCÍU, -ÍE, contraccii, s. m. și
f. (
Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. —
Contract +
suf. -giu.