contracara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRACARÁ, contracarez, vb. I.
Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din
fr. contrecarrer.contracara (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRACARÁ vb. I. tr. A se opune direct voinței, proiectelor, acțiunii cuiva; a împiedica planurile cuiva. [Cf. fr.
contrecarrer].
contracara (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRACARÁ vb. tr. a se opune direct voinței sau acțiunii cuiva. (< fr.
contrecarrer)
contracara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contracará (a ~) vb.,
ind. prez. 3
contracareázăcontracara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRACARÁ, contracarez, vb. I.
Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. — Din
fr. contrecarrer.