contracalibru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRACALÍBRU, contracalibre, s. n. Piesă folosită la executarea și la controlul unui calibru. – Din
fr. contrecalibre.contracalibru (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRACALÍBRU s.n. Piesă folosită la executarea și la controlul unui calibru. [Cf. fr.
contre-calibre].
contracalibru (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRACALÍBRU s. n. piesă la executarea și la controlul unui calibru. (< fr.
contrecalibre)
contracalibru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contracalíbru (-li-bru) s. n.,
art. contracalíbrul; pl. contracalíbrecontracalibru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRACALÍBRU, contracalibre, s. n. Piesă folosită la executarea și la controlul unui calibru. — Din
fr. contrecalibre.