contrabaterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRABATERÍE, contrabaterii, s. f. Acțiune de luptă dusă de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului, aflate în poziție de tragere. – Din
fr. contrebatterie.contrabaterie (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRABATERÍE s.f. 1. Tir de artilerie destinat să distrugă sau să neutralizeze artileria inamicului.
2. (
Fig.) Mijloc întrebuințat pentru a dejuca o intrigă, o urzeală. [Cf. fr.
contrebatterie].
contrabaterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRABATERÍE s. f. 1. acțiune de foc executată de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului. 2. (fig.) mijloc pentru a dejuca o intrigă, o urzeală. (< fr.
contrebatterie)
contrabaterie (Dicționaru limbii românești, 1939)*contrabateríe f. (fr.
contre-batterie). Baterie de tunurĭ opusă alteĭa.
contrabaterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrabateríe s. f.,
art. contrabatería, g.-d. art. contrabateríei; pl. contrabateríi, art. contrabateríilecontrabaterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRABATERÍE, contrabaterii, s. f. Acțiune de luptă dusă de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului, aflate în poziție de tragere. — Din
fr. contrebatterie.