context - explicat in DEX

context (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTÉXT, contexte, s. n. 1. Fragment dintr-o scriere în cadrul căruia se găsește un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant. ♦ Text, cuprins. 2. Fig. Conjunctură, situație specifică, circumstanță, stare de lucruri într-un anumit moment. – Din fr. contexte.

context (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTÉXT s.n. 1. Text mai mare dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie, interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Text, cuprins. 2. Ansamblu de împrejurări care însoțesc un eveniment. [< fr. contexte, cf. lat. contextus].

context (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTÉXT s. n. 1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme. ◊ cuprins. 2. (fig.) ansamblu de circumstanțe care însoțesc un eveniment; conjunctură, situație specifică. (< fr. contexte, lat. contextus)

context (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contéxt n., pl. e și urĭ (lat. con-textus. V. text). Text considerat în totalu luĭ, în legătura părților luĭ. Țesătura uneĭ cărțĭ: din contextu acesteĭ cărțĭ nu rezultă ceĭa ce spuĭ tu.

context (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contéxt s. n., pl. contéxte

context (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
context n. 1. textul unui act, totalitatea clauzelor sale; 2. textul, considerat în raport cu legătura ideilor sale.

context (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTÉXT, contexte, s. n. 1. Fragment dintr-o scriere în cadrul căruia se găsește un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant. ♦ Text, cuprins. 2. Fig. Conjunctură, circumstanță. — Din fr. contexte.