contesă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTÉSĂ, contese, s. f. Soție sau fiică de conte. – Din
fr. comtesse, it. contessa.contesă (Dicționar de neologisme, 1986)CONTÉSĂ s.f. Soție sau fiică de conte. [< it.
contessa, cf. fr.
comtesse].
contesă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTÉSĂ s. f. soție, fiică de conte. (< fr.
comptesse, it.
contessa)
contesă (Dicționaru limbii românești, 1939)*contésă f., pl.
e (fr.
comtesse, it.
contessa). Soție de conte.
contesă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contésă s. f.,
g.-d. art. contései; pl. contésecontesă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contesă f. soția contelui.
contesă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTÉSĂ, contese, s. f. Soție sau fiică de conte. — Din
fr. comtesse, it. contessa.