contestatar - explicat in DEX

contestatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTESTATÁR, -Ă, contestatari, -e, adj. Care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, față de un sistem social-politic etc. – Din fr. contestataire.

contestatar (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTESTATÁR, -Ă adj. (Rar) Care exprimă o contestație, de contestație. [Cf. it. contestatario].

contestatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTESTATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care exprimă o contestație. (< fr. contestataire)

contestatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*contestatár adj. m., s. m., pl. contestatári; adj. f., s. f. contestatáră, pl. contestatáre

contestatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTESTATÁR, -Ă, contestatari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, care are o atitudine de împotrivire și refuz — Din fr. contestataire.