contestare - explicat in DEX

contestare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTESTÁRE, contestări, s. f. Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. – V. contesta.

contestare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTESTÁRE s.f. Acțiunea de a contesta; tăgăduire, nerecunoaștere. [< contesta].

contestare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contestáre s. f., g.-d. art. contestắrii; pl. contestắri

contestare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTESTÁRE, contestări, s. f. Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. — V. contesta.