contestabil - explicat in DEX

contestabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTESTÁBIL, -Ă, contestabili, -e, adj. Care poate fi contestat, care provoacă contestație. – Din fr. contestable.

contestabil (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTESTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi contestat. [Cf. fr. contestable].

contestabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTESTÁBIL, -Ă adj. care poate fi contestat. (< fr. contestable)

contestabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contestábil, -ă adj. (fr. contestable). Care poate fi contestat, discutabil.

contestabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contestábil adj. m., pl. contestábili; f. contestábilă, pl. contestábile

contestabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contestabil a. ce se poate contesta.

contestabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTESTÁBIL, -Ă, contestabili, -e, adj. Care poate fi contestat, care provoacă neîncredere. — Din fr. contestable.