contesta - explicat in DEX

contesta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTESTÁ, contést, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestație. – Din fr. contester, lat. contestari.

contesta (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTESTÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [P.i. contést. / < fr. contester, cf. it. contestare, lat. contestari].

contesta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTESTÁ vb. tr. 1. a nu recunoaște ceva; a tăgădui, a nega. 2. (jur.) a face o contestație. (< fr. contester, lat. contestari)

contesta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contestá (a ~) vb., ind. prez. 3 contéstă

contestà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contestà v. 1. a nu admite, a nu voi să recunoască un drept; 2. a nega un fapt; 3. a fi în discuțiune.

contesta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTESTÁ, contést, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a tăgădui. ♦ (Jur.) A face o contestație. — Din fr. contester, lat. contestari.