contentiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTENTÍV, -Ă, contentivi, -e, adj. (
Med.) Care menține poziția corectă a unui organ. – Din
fr. contentif.contentiv (Dicționar de neologisme, 1986)CONTENTÍV, -Ă adj. (
Med.) Care conține, menține poziția corectă a unui organ. [< fr.
contentif].
contentiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTENTÍV, -Ă adj. (med.) care menține poziția corectă a unui organ. (< fr.
contentif)
contentiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*contentív, -ă adj. (fr.
contentif, d. lat.
contentus, part. d.
continére, a reținea [!]. V.
conțin).
Chir. Care ține (menține, oprește să se desfacă):
bandaj contentiv.contentiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTENTÍV, -Ă, contentivi, -e, adj. (
Med.) Care menține poziția corectă a unui organ. — Din
fr. contentif.