contentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTENTÁȚIE, contentații, s. f. (Latinism) Mulțumire, satisfacție. – Din
lat. contentatio.contentație (Dicționar de neologisme, 1986)CONTENTÁȚIE s.f. (
Latinism) Mulțumire, satisfacție. [Gen.
-iei. / < lat.
contentatio].
contentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTENTÁȚIE s. f. mulțumire, satisfacție. (< lat.
contentatio)
contentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contentáție (
livr.)
(-ți-e) s. f.,
art. contentáția (-ți-a), g.-d. art. contentáției; pl. contentáții, art. contentáțiile (-ți-i-)contentație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTENTÁȚIE, contentații, s. f. (
Livr.) Mulțumire, satisfacție. —
Din lat. contentatio.