contenire - explicat in DEX

contenire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTENÍRE, conteniri, s. f. Acțiunea de a conteni și rezultatul ei; sfârșit, încetare. ◊ Loc. adv. Fără contenire = neîncetat, mereu. – V. conteni.

contenire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conteníre s. f., g.-d. art. contenírii; pl. conteníri

contenire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTENÍRE, conteniri, s. f. Acțiunea de a conteni și rezultatul ei; sfârșit, încetare. ◊ Loc. adv. Fără contenire = neîncetat, mereu. — V. conteni.