conteni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTENÍ, contenesc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. A întrerupe sau a înceta o mișcare sau o acțiune începută; a (se) opri. –
Lat. continere.conteni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)contení (-nésc, -ít), vb. IV
1. A înfrîna, a reține, a stăvili. –
2. A interzice, a împiedica. –
3. A opri. –
4. A se opri, a înceta. –
5. A sfîrși, a face să înceteze. –
6. A tăcea. –
Var. (
înv.)
cunteni (rar),
contena, înconteni. Mr. acumtini, megl. cuntini. Origine obscură.
Lat. contĭnĕre se potrivește semantic; iar rezultatul
con- ›
cun, în loc de
cu-, deși nu pare normal, nu este imposibil (
cf. cumpăt, cumplit față de
cuprinde; însă păstrarea lui
t (
cf. ținea) este mai greu de explicat. Totuși, acest etimon a fost admis de Candrea. Cihac, II, 651, pleacă de la
ngr. ϰονταίνω „a apropia, a scurta”; după Pușcariu,
Dscor, I, 226-30 și DAR, este vorba de
lat. cunctināre, în loc de
cunctāri „a zăbovi, a șovăi”. S-ar putea admite o contaminare cu *
contĕnuāre, în loc de
tĕnuāre, „a reduce, a diminua”. Cuvîntul apare din primele texte din
sec. XVI.
Der. necontenit, adj. (fără oprire, neîncetat; mereu);
cuntenitură, s. f. (
înv., interdicție);
cuntirimînt, s. n. (
înv., acțiunea de a conteni), al cărui rotacism indică prezența unui cuvînt din fondul tradițional;
contenință, s. f.,
înv., din
sec. XVII, astăzi înlocuit prin
continență, s. f., din
lat. continentia (
sec. XIX).
conteni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. contenésc, imperf. 3
sg. conteneá; conj. prez. 3
să conteneáscăconteni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTENÍ, contenesc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. A întrerupe sau a înceta o mișcare sau o acțiune începută; a (se) opri. —
Lat. continere.contenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contenì v. a înceta, a face să înceteze:
pasărea nu mai contenește de a cânta ISP. [It.
contenere, printr’un intermediar grec bizantin].