contențios (Dicționarul explicativ al limbii române, 1975 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CONTENȚIÓS, -OÁSĂ, contențioși, -oase, adj. (Rar) Care merită a fi pus în discuție, discutabil; litigios. [
Pr.:
-ți-os] – Din
fr. contentieux, lat. contentiosus.contențios (Dicționar de neologisme, 1986)CONTENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care merită să fie pus în discuție; litigios; discutabil. [Pron.
-ți-os. / cf. fr.
contentieux, lat.
contentiosus <
contentio – luptă].
contențios (Dicționaru limbii românești, 1939)*contențiós, -oásă adj. (lat.
contentiosus, care se poate judeca, îndărătnic, d.
contentus, întins, încordat, ardent,
conténdere, a lupta. V.
tind, pretind, pretențios). Ĭubitor de dispută:
spirit contențios. Contestat, litigios:
afacere contențioasă. S. n., pl.
urĭ sau
oase. Acel serviciŭ administrativ care se ocupă de neînțelegerile dintre particularĭ și stat (secțiunea III a Curțiĭ de Casațiune). – Fals
-cios. Cp. cu
pretențios.