contemporaneitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTEMPORANEITÁTE s. f. Epoca contemporană; ceea ce are un caracter contemporan, actual; actualitate. [
Pr.:
-ne-i-] – Din
fr. contemporanéité.contemporaneitate (Dicționar de neologisme, 1986)CONTEMPORANEITÁTE s.f. Epocă contemporană, actualitate. [Pron.
-ne-i-, var.
contemporanitate s.f. / cf. fr.
contemporanéité].
contemporaneitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTEMPORANEITÁTE s. f. epocă contemporană, actualitate. (< fr.
contemporanéité)
contemporaneitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*contemporaneitáte f. (fr.
contemporanéité. Cp. cu
spontaneitate). Calitatea de a fi contemporan.
contemporaneitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contemporaneitáte (-ne-i-) s. f.,
g.-d. art. contemporaneitắțiicontemporaneitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTEMPORANEITÁTE s. f. Epoca contemporană; ceea ce are un caracter contemporan, actual; actualitate. [
Pr.:
-ne-i-] — Din
fr. contemporanéité.