contempla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din
fr. contempler, lat. contemplari.contempla (Dicționar de neologisme, 1986)CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) privi lung (admirativ sau cu emoție). [P.i.
contémplu. / < fr.
contempler, cf. lat.
contemplare].
contempla (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție. II. intr. a medita, a reflecta. (< fr. contempler, lat.
contemplare)
contempla (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))contemplá vb., ind. prez. pers. 1 sg.
contemplu (contemplez)contempla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contemplá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
contémplăcontempla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. — Din
fr. contempler, lat. contemplari.contemplà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contemplà v. a considera cu atențiune, a examina cu mintea.