contemplativitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTEMPLATIVITÁTE s. f. 1. Trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.
2. Caracter contemplativ. –
Contemplativ +
suf. -itate.contemplativitate (Dicționar de neologisme, 1986)CONTEMPLATIVITÁTE s.f. Caracter contemplativ. [Cf. fr.
contemplativité].
contemplativitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTEMPLATIVITÁTE s. f. caracter contemplativ. (< fr.
contemplativité)
contemplativitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contemplativitáte s. f.,
g.-d. art. contemplativitắțiicontemplativitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTEMPLATIVITÁTE s. f. 1. Trăsătură caracteristică a filosofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.
2. Caracter contemplativ. —
Contemplativ +
suf. -itate.