contemplativ - explicat in DEX

contemplativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi,-e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realității. ◊ Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din fr. contemplatif, lat. contemplativus.

contemplativ (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTEMPLATÍV, -Ă adj. Care contemplă; înclinat spre contemplare, visător. [Cf. fr. contemplatif, it. contemplativo].

contemplativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTEMPLATÍV, -Ă adj. care contemplă, înclinat spre visare; meditativ, visător. ◊ care se limitează să contemple, fără vreun scop practic. (< fr. contemplatif, lat. contemplativus)

contemplativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contemplatív, -ă adj. (lat. contemplativus). Relativ la contemplațiune: studiĭ contemplative. Căruĭa-ĭ place contemplațiunea: spirit contemplativ.

contemplativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contemplatív adj. m., pl. contemplatívi; f. contemplatívă, pl. contemplatíve

contemplativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contemplativ a. l. căruia ii place contemplațiunea: spirit contemplativ; 2. petrecut în meditațiune: vieața contemplativă a călugărilor.

contemplativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi, -e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neglijând latura practică, activă. ◊ Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. Din fr. contemplatif, lat. contemplativus.