contempla - explicat in DEX

contempla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. – Din fr. contempler, lat. contemplari.

contempla (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) privi lung (admirativ sau cu emoție). [P.i. contémplu. / < fr. contempler, cf. lat. contemplare].

contempla (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTEMPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție. II. intr. a medita, a reflecta. (< fr. contempler, lat. contemplare)

contempla (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
contemplá vb., ind. prez. pers. 1 sg. contemplu (contemplez)

contempla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contemplá (a ~) vb., ind. prez. 3 contémplă

contempla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTEMPLÁ, contémplu, vb. I. Tranz. și refl. A (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție. — Din fr. contempler, lat. contemplari.

contemplà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contemplà v. a considera cu atențiune, a examina cu mintea.