contăș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓNTĂȘ, contășe, s. n. 1. Haină luxoasă, lungă, purtată în trecut de boieri.
2. (
Reg.) Haină bărbătească, de obicei îmblănită (scurtă până la brâu), pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. [
Var.:
cóntoș, cóntuș s. n.] – Din
pol. kontusz, bg. kontoș.