contant - explicat in DEX

contant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTÁNT, -Ă, contanți, -te, adj. (Franțuzism; despre bani) În numerar, peșin, gheață. – Cf. fr. comptant.

contant (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTÁNT, -Ă adj. (Franțuzism; despre bani) În numerar, peșin, gheață. [Cf. fr. comptant].

contant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTÁNT, -Ă adj. (despre bani) în numerar, peșin, cash. (< it. contante, fr. comptant)

contant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contánt (rar) adj. m., pl. contánți; f. contántă, pl. contánte

contant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTÁNT, -Ă, contanți, -te, adj. (Franțuzism; despre bani) În numerar, peșin. – Cf. fr. comptant.