contaminație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTAMINÁȚIE, contaminații, s. f. Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens. – Din
fr. contamination, lat. contaminatio.contaminație (Dicționar de neologisme, 1986)CONTAMINÁȚIE s.f. Contaminare, molipsire.
2. Încrucișare a sensurilor a două cuvinte; influența reciprocă dintre două cuvinte sau două elemente lingvistice. ♦ Procedeu folosit de scriitorii latini, care consta în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească. [Gen.
-iei, var.
contaminațiune s.f. / cf. lat.
contaminatio, fr.
contamination].
contaminație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTAMINÁȚIE s. f. 1. contaminare. 2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească. 3. (lingv.) încrucișare între două limbi. ◊ modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte ori construcții asemănătoare ca sens. ◊ influență reciprocă între elemente folclorice. (< fr.
contamination, lat.
contaminatio)
contaminație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contamináție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. contamináția (-ți-a), g.-d. art. contamináției; pl. contamináții, art. contamináțiile (-ți-i-)contaminație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTAMINÁȚIE, contaminații, s. f. 1. Încrucișare între două limbi.
2. Modificare a unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte sau cu construcții asemănătoare ca sens. — Din
fr. contamination, lat. contaminatio.