contaminare - explicat in DEX

contaminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTAMINÁRE, contaminări, s. f. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei. – V. contamina.

contaminare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTAMINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Contaminație. [< contamina].

contaminare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CONTAMINÁRE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Acíunea de a (se) contamina și rezultatul ei; infectare, molipsire, contagiune. ◊ C. radioactivă = pătrundere a unei substanțe radioactive într-un mediu sau într-un organ viu (animal sau vegetal), consecutivă unei explozii nucleare sau accidentelor produse în instalațiile de utilizează asemenea substanțe. 2. Modificare a formei unui cuvînt sau a unei construcții gramaticale sub influența altor cuvinte sau construcții asemănătoare. 3. Îmbinare a două sau a mai multe texte sau fragmente de texte, din care rezultă o operă nouă. Utilizată ca procedeu stilistic, în vederea obținerii unor efecte comice. Apare și în unele specii folclorice (descîntecele sînt frecvent contaminate cu blesteme).

contaminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contamináre s. f., g.-d. art. contaminắrii; pl. contaminắri

contaminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTAMINÁRE, contaminări, s. f. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei. — V. contamina.