contamina - explicat in DEX

contamina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. – Din fr. contaminer, lat. contaminare.

contamina (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTAMINÁ vb. I. 1. tr., refl. A transmite sau a căpăta o boală molipsitoare; a (se) infecta; a (se) molipsi. 2. refl. (Despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc. [< fr. contaminer, cf. it., lat. contaminare – a amesteca].

contamina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTAMINÁ vb. I. tr., refl. a transmite agenți patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi. II. refl. (despre două limbi) a se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma); (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde. III. tr. (fig.) a influența, a înrâuri. (< fr. contaminer, lat. contaminare)

contamina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contaminá (a ~) vb., ind. prez. 3 contamineáză

contamina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A transmite sau a căpăta o boală molipsitoare; a (se) infecta, a (se) molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa. ♦ (Despre două cuvinte) A se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. — Din fr. contaminer, lat. contaminare.

contaminà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contaminà v. a mânji, a pângări.