container (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTÁINER, containere, s. n. 1. Ambalaj în formă de rame, lăzi etc. care servește la transportul materialelor sau al produselor.
2. Recipient destinat încărcăturii utile a unei rachete. – Din
engl. container.container (Dicționar de neologisme, 1986)CONTÁINER s.n. Ambalaj de dimensiuni standardizate, folosit la transportul diferitelor mărfuri în vagoanele de cale ferată; cutie specială în care sunt puse aparate, instrumente etc. în rachetele cosmice. [Pron.
-tai-, scris și
conteiner. / < engl., fr.
container].
container (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTÁINER s. n. 1. ambalaj metalic cu forme și dimensiuni standardizate, astfel încât să cuprindă un număr exact de obiecte sau cantități anumite de materiale, pentru transport. 2. cutie specială în care sunt puse aparate, instrumente etc. în rachetele cosmice. (< engl.
container)
container (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!contáiner (-tai-) s. n.,
pl. contáinerecontainer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTÁINER, containere, s. n. 1. Ambalaj în formă de rame, lăzi etc. care servește la transportul materialelor sau al produselor.
2. Recipient destinat încărcăturii utile a unei rachete. — Din
engl. container.