contagiune - explicat in DEX

contagiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTAGIÚNE, contagiuni, s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. contagion, lat. contagio, -onis.

contagiune (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTAGIÚNE s.f. Molipsire, contaminare, contagiu. [Cf. fr. contagion, it. contagione, lat. contagio – contact].

contagiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTAGIÚNE s. f. 1. contaminare; contagiu. 2. (fig.) influență dăunătoare (asupra unui grup de oameni). (< fr. contagion, lat. contagio)

contagiune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CONTAGIÚNE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Transmitere a unei infecții de la un organism la altul, fie direct, prin contact nemijlocit între organismul receptiv și sursa de infecție, fie indirect, prin intermediul unor factori animați (oameni, animale, inclusiv insecte) sau neanimați (alimente, apă, obiecte-purtătoare de microbi). 2. Transmitere involuntară a unor manifestări psihice la alte persoane corespunzător unor tendințe normale de imitație și sugestie caracteristice indivizilor umani, care se manifestă curent în viața de grup (c. rîsului, c. panicii, c. euforică etc.).

contagiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contagiúne f. (lat. contágio, -ónis). Molipsire, transmiterea boaleĭ pin [!] contact. Fig. Contagiunea vițiuluĭ [!].

contagiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contagiúne (-gi-u-) s. f., g.-d. art. contagiúnii; pl. contagiúni

contagiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contagiune f. 1. comunicarea unei boale prin contact; 2. fig.4 se zice de toate lucrurile rele, cari se comunică prin frecventare sau prin exemplu: evitați contagiunea vițiului.

contagiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTAGIÚNE, contagiuni, s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul, direct sau indirect; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr.: -gi-u-] — Din fr. contagion, lat. contagio, -onis.